[Strofa 1] Se-apleacă ramul greu in vânt, primește ceru-n palme, Și mâna mea se-ntinde, spre-un alt sfârșit de lume. E iară vremea-n care frunza cea mai mică Ce tremură și flutură spre lună se ridică. [Pre-refren] Tot ce-a fost țărână zboară Tot ce-a fost lumină cade, dar nu moare. [Refren] Hai să mergem mână-n mână Fiecare pas să fie rugăciune bună Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins Cenușa anilor trecuți în roșu arpins Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele Și ce privim să fie sfânt, să-ncingă foc în piele. [Strofa 2] Pe iarbă cade pasărea, frunză-n tremur lin, Sub mâna ta renaște, se-aprinde din senin. Iar frunza dusă-n vânt se-ntoarce să se-ascundă Sub pasul meu ce calcă greu, de-a dorului osândă. [Pre-refren] Și-n ceasul ochilor tăi Ce-i vechi pare iar întâia oară, viitoru-ntreg dispare. [Refren] Hai să mergem mână-n mână Fiecare pas să fie rugăciune bună Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins Cenușa anilor trecuți în roșu arpins Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele Și ce privim să fie sfânt, să-ncingă foc în piele. [Punte] Și ce s-a dus se-ntoarce-n timp Nu mai știu dacă e vis sau gând de neucis O rază cade iar pe pielea ta Și mă-mpiedic de ea, și nu pot uita [Refren] Hai să mergem mână-n mână Fiecare pas să fie rugăciune bună Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins Cenușa anilor trecuți în roșu arpins [Refren final] Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele Sub pasu-mi îngreunat, încă mai cred în stele Și ce privim să fie sfânt, și ce iubim să doară Că doar ce doare lasă-n noi lumină oarbă.