[Strofa 1]
Se-apleacă ramul greu in vânt, primește ceru-n palme,
Și mâna mea se-ntinde, spre-un alt sfârșit de lume.
E iară vremea-n care frunza cea mai mică
Ce tremură și flutură spre lună se ridică.
[Pre-refren]
Tot ce-a fost țărână zboară
Tot ce-a fost lumină cade, dar nu moare.
[Refren]
Hai să mergem mână-n mână
Fiecare pas să fie rugăciune bună
Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins
Cenușa anilor trecuți în roșu arpins
Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele
Și ce privim să fie sfânt, să-ncingă foc în piele.
[Strofa 2]
Pe iarbă cade pasărea, frunză-n tremur lin,
Sub mâna ta renaște, se-aprinde din senin.
Iar frunza dusă-n vânt se-ntoarce să se-ascundă
Sub pasul meu ce calcă greu, de-a dorului osândă.
[Pre-refren]
Și-n ceasul ochilor tăi
Ce-i vechi pare iar întâia oară, viitoru-ntreg dispare.
[Refren]
Hai să mergem mână-n mână
Fiecare pas să fie rugăciune bună
Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins
Cenușa anilor trecuți în roșu arpins
Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele
Și ce privim să fie sfânt, să-ncingă foc în piele.
[Punte]
Și ce s-a dus se-ntoarce-n timp
Nu mai știu dacă e vis sau gând de neucis
O rază cade iar pe pielea ta
Și mă-mpiedic de ea, și nu pot uita
[Refren]
Hai să mergem mână-n mână
Fiecare pas să fie rugăciune bună
Aerul păstrează urme, amurgul ne-a cuprins
Cenușa anilor trecuți în roșu arpins
[Refren final]
Leagă-mă de tine, toamnă, cu fire dulci și grele
Sub pasu-mi îngreunat, încă mai cred în stele
Și ce privim să fie sfânt, și ce iubim să doară
Că doar ce doare lasă-n noi lumină oarbă.
